UNIVALÉNT, -Ă adj. (Rar) Monovalent. [< fr. univalent]. adjectivunivalent
UNIVALÉNT, -Ă I. adj. monovalent. II. adj., s. m. (cromozom) fără partener omolog, care nu se împerechează în timpul meiozei. (< fr. univalent) adjectivunivalent
UNIVALÉNT, -Ă, univalenți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Chim.) Monovalent. 2. S. m. (Biol.) Cromozom neîmperecheat. – Din fr. univalent. adjectivunivalent
univalent adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | univalent | univalentul | univalentă | univalenta |
plural | univalenți | univalenții | univalente | univalentele | |
genitiv-dativ | singular | univalent | univalentului | univalente | univalentei |
plural | univalenți | univalenților | univalente | univalentelor |