UNIÚNE s.f. 1. Unire a mai multor organizații, grupuri sociale etc. făcută pe baza unor convenții pentru apărarea unor interese comune sau pentru revendicarea unor drepturi comune; asociație, alianță, confederație. 2. Asocierea mai multor provincii sau state într-unul singur. [Pron. -ni-u-. / cf. fr. union, it. unione, lat. unio]. substantiv femininuniune
UNIÚNE s. f. 1. unire a mai multor organizații, grupuri sociale etc. pe baza unor convenții pentru apărarea unor interese sau revendicarea unor drepturi comune; asociație, alianță, confederație. 2. asociere a mai multor provincii sau state într-unul singur. (< fr. union, lat. unio) substantiv femininuniune
uniúne (-ni-u-) s. f., g.-d. art. uniúnii; pl. uniúni substantiv femininuniune
*uniúne f. (lat. únio, -ónis). Unire (asociațiune, convențiune, concordie, căsătorie). Uniunea poștală universală, asociațiune a tuturor țărilor civilizate în care scrisorile circulă cu o taxă foarte mică. (E înființată la 1874 pin [!] tratatu dela Berna). substantiv femininuniune
uniune f. 1. alianța mai multor State; uniunea poștală universală (1874) coprinde astăzi mai toate țările civilizate din lume; 2. (absolut) căsătorie. substantiv femininuniune
UNIÚNE, uniuni, s. f. 1. Organizație constituită prin asocierea mai multor unități economice, fundații, sindicate, partide politice etc. 2. Nume generic pentru diverse organizații politice, economice, obștești etc. ◊ Uniunea Europeană = organizație internațională care integrează economic un număr de 27 de țări din Europa. 3. Unire a unor provincii sau state într-un singur stat; p. ext. stat astfel rezultat. [Pr.: -ni-u-] – Din lat. unio, -onis, fr. union. substantiv femininuniune
uniune substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | uniune | uniunea |
plural | uniuni | uniunile | |
genitiv-dativ | singular | uniuni | uniunii |
plural | uniuni | uniunilor |