UNITARÍSM s.n. Doctrină creștină reformată, apărută în sec. XVI în diferite țări europene, care nu recunoaște decât o singură persoană în Dumnezeu; unitarianism. [Cf. it. unitarismo, fr. unitarisme]. substantiv neutruunitarism
unitarism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | unitarism | unitarismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | unitarism | unitarismului |
plural | — | — |