UNITÁR, -Ă adj. care formează un singur tot; omogen. (mat.) vector unitar = versor. (< fr. unitaire) adjectiv unitar
unitár adj. m., pl. unitári; f. unitáră, pl. unitáre adjectiv unitar
*unitár, -ă adj. (d. unitate; fr. unitaire). Relativ la unitate (la centralizare) în politică saŭ în religiune (neadmițînd sfînta Treime, ci numaĭ un dumnezeŭ): doctrine unitare. S. m. și f. Partizan al unitățiĭ în politică saŭ în religiune (socinian). adjectiv unitar
unitar a. care tinde la unitate, la centralizare în politică. ║ m. pl. sectă în Ardeal care nu crede în sfânta Treime. adjectiv unitar
UNITÁR, -Ă, unitari, -e, adj. Care formează un singur tot, un întreg; omogen. – Din fr. unitaire. adjectiv unitar
| unitar adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | unitar | unitarul | unitară | unitara |
| plural | unitari | unitarii | unitare | unitarele | |
| genitiv-dativ | singular | unitar | unitarului | unitare | unitarei |
| plural | unitari | unitarilor | unitare | unitarelor | |