*unít adj. m., s. m., pl. uníți; adj. f., s. f. unítă, pl. uníte adjectivunit
unít, -ă adj. Împreunat, făcut una. Aliat. Care recunoaște autoritatea papeĭ, vorbind de o parte din Româniĭ din Ardeal. Subst. Român care recunoaște autoritatea papeĭ. – Unițiĭ s´aŭ unit cu Roma la 1700 și-s astăzĭ peste 1.000.000. Eĭ admit purgatoriu, dar îșĭ păstrează formele exterioare ale cultuluĭ ca și la ortodocșĭ și oficiază tot pe românește (nu și pe latinește). adjectivunit
unit a. și m. 1. împreunat; 2. se zice de Românii greco-catolici din Transilvania, trecuți în 1700 la catolicism, dar conservând unele particularități ale cultului grec (azi în număr de peste 1 milion). Ca și Catolicii, Uniții recunosc pe Papa și admit purgatoriul, dar serviciul divin se face în limba română (nu în cea latină) și formele-i exterioare sunt conforme ritului ortodox. adjectivunit
UNÍT, -Ă, uniți, -te, adj. 1. Care formează împreună un tot. 2. Care se află în raporturi strânse cu cineva, care este de acord, gândește, acționează, simte la fel cu cineva; solidar cu cineva. 3. Care aparține confesiunii catolice de rit oriental; greco-catolic, uniat. ♦ (Substantivat) Adept al confesiunii greco-catolice. – V. uni3. adjectivunit
Columbia f. 1. țară întinsă în America meridională, republică fundată în 1811 de Bolivar și împărțită la 1831 în 3 republice: Statele-Unite ale Colum¬biei, Equatorul și Venezuela; 2. (Statele-Unite ale Columbiei), odinioară (Noua-Grenada) republică în America de S., la S.-E, de marea Antilelor: 6 mil. loc., coprinzând istmul de Panama, străbătut de lanțul Anzilor, cu cap. Santa Fe-de-Bogota; 3. district federal în Statele-Unite cu cap. Washington: 480.000 loc. adjectivcolumbia
Statele-Unite n. pl. mare republică federativă în America de N., coprinzând 38 de State și 10 teritorii cu o populațiune de 118 mil. loc. (între cari 250.000 Indieni sau Piei-Roșii), cu cap. Washington. Basine huiliere, mine de petrol, aur, argint, fier, aramă, mercuriu; cerealele și bumbacul sunt bogăția țării. adjectivstateleunite
Principatele-Unite n. pl. numele ce luară Muntenia și Moldova după Convențiunea din Paris (1858), când cele două țări fură puse sub suzeranitatea Porții și garanția colectivă a Puterilor europene. Această stare de lucruri dură până în 1862, când țările-surori se întruniră în Principatul României, cu cap. București. adjectivprincipateleunite
unì v. a împreuna. [Lat. UNESCERE]. verb tranzitivunì
UNÍ3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. și refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere). verb tranzitivuni
unésc v. tr. (lat. ûnire, it. unire, pv. fr. cat. sp. pg. unir). Împreun, fac să fie unu singur: lacurile aŭ crescut de ploaĭe pînă cînd s´aŭ unit unele cu altele, satu a crescut pînă cînd s´a unit cu orașu. Aliez: s´aŭ unit contra luĭ. Căsătoresc: s´aŭ unit înaintea altaruluĭ. verb tranzitivunesc
unit adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | unit | unitul | unită | unita |
plural | uniți | uniții | unite | unitele | |
genitiv-dativ | singular | unit | unitului | unite | unitei |
plural | uniți | uniților | unite | unitelor |