UNISONÁNȚĂ s. f. îmbinare armonioasă a mai multor sunete; acord. (< fr. unissonance) substantiv femininunisonanță
UNISONÁNȚĂ, unisonanțe, s. f. Îmbinare armonioasă a mai multor sunete, care impresionează plăcut urechea; acord, armonie. – Din fr. unissonance. substantiv femininunisonanță
unisonanță | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | unisonanță | unisonanța |
plural | unisonanțe | unisonanțele | |
genitiv-dativ | singular | unisonanțe | unisonanței |
plural | unisonanțe | unisonanțelor |