UNIPERSONÁL, -Ă adj. 1. Care este făcut de către o singură persoană, care aparține unei singure persoane. 2. (Despre verbe) Care se folosește numai la persoana a treia; impersonal. [Cf. fr. unipersonnel]. adjectivunipersonal
UNIPERSONÁL, -Ă adj. 1. de către, pentru o singură persoană. 2. (despre verbe, forme și construcții verbale) care se folosește numai la persoana a 3-a singular. (< fr. unipersonnel) adjectivunipersonal
unipersonál adj. m., pl. unipersonáli; f. unipersonálă, pl. unipersonále adjectivunipersonal
*unipersonál, -ă adj. (unu și personal; fr. unipersonnel). Gram. Impersonal. adjectivunipersonal
unipersonal a. Gram. se zice de verbele întrebuințate numai la persoana III singular, ca trebue. adjectivunipersonal
UNIPERSONÁL, -Ă, unipersonali, -e, adj. (Despre verbe, forme și construcții verbale) Care se folosește sau se conjugă numai la persoana a 3-a singular. – Din fr. unipersonnel. adjectivunipersonal
| unipersonal adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | unipersonal | unipersonalul | unipersonală | unipersonala |
| plural | unipersonali | unipersonalii | unipersonale | unipersonalele | |
| genitiv-dativ | singular | unipersonal | unipersonalului | unipersonale | unipersonalei |
| plural | unipersonali | unipersonalilor | unipersonale | unipersonalelor | |