UNIONÍSM s.n. Tendință de a se uni, de a se grupa într-o uniune; curent, concepție care are la bază această tendință. [Pron. -ni-o-. / cf. fr. unionisme]. substantiv neutru unionism
UNIONÍSM s. n. tendință de a se uni, de a se grupa într-o uniune; curent, concepție având la bază această tendință. (< fr. unionisme) substantiv neutru unionism
unionísm (-ni-o) s. n. substantiv neutru unionism
UNIONÍSM s. n. Tendința de a se uni, de a se grupa într-o uniune; curent, concepție având la bază această tendință. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. unionisme. substantiv neutru unionism
| unionism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | unionism | unionismul |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | unionism | unionismului |
| plural | — | — | |