UNIOCULÁR, -Ă adj. Cu un singur ocular. [Cf. it. unioculare, fr. unioculaire]. adjectiv uniocular
UNIOCULÁR, -Ă adj. 1. (despre sisteme optice) cu un singur ocular. 2. (despre vedere) care se face cu un singur ochi. (< fr. unioculaire) adjectiv uniocular
UNIOCULÁR, -Ă, unioculari, -e, adj. 1. (Despre sisteme optice) Cu un singur ocular. 2. (Despre vedere) Care se face cu un singur ochi. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. unioculaire. adjectiv uniocular
| uniocular adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | uniocular | uniocularul | unioculară | unioculara |
| plural | unioculari | uniocularii | unioculare | uniocularele | |
| genitiv-dativ | singular | uniocular | uniocularului | unioculare | uniocularei |
| plural | unioculari | uniocularilor | unioculare | uniocularelor | |