uniformizare definitie
UNIFORMIZÁRE s.f. Acțiunea de a uniformiza și rezultatul ei. [< uniformiza]. substantiv femininuniformizare
uniformizáre s. f., g.-d. art. uniformizắrii; pl. uniformizắri substantiv femininuniformizare
UNIFORMIZÁRE, uniformizări, s. f. Acțiunea de a uniformiza și rezultatul ei. – V. uniformiza. substantiv femininuniformizare
UNIFORMIZÁ vb. I. tr. A da un caracter uniform, a face uniform. [Cf. fr. uniformiser]. verb tranzitivuniformiza
UNIFORMIZÁ vb. tr. a da un caracter uniform, a face uniform. (< fr. uniformiser) verb tranzitivuniformiza
uniformizá (a ~) vb., ind. prez. 3 uniformizeáză; ger. uniformizấnd verb tranzitivuniformiza
uniformizà v. a face uniform. verb tranzitivuniformizà
UNIFORMIZÁ, uniformizez, vb. I. Tranz. A da un caracter uniform, a face să fie uniform. – Din fr. uniformiser. verb tranzitivuniformiza
*uniformizéz v. tr. (d. uniform; fr. -iser). Fac uniform: a uniformiza casele. verb tranzitivuniformizez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiuniformizare
| uniformizare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | uniformizare | uniformizarea |
| plural | uniformizări | uniformizările | |
| genitiv-dativ | singular | uniformizări | uniformizării |
| plural | uniformizări | uniformizărilor | |