uniformizare definitie

UNIFORMIZÁRE s.f. Acțiunea de a uniformiza și rezultatul ei. [< uniformiza]. substantiv femininuniformizare

uniformizáre s. f., g.-d. art. uniformizắrii; pl. uniformizắri substantiv femininuniformizare

UNIFORMIZÁRE, uniformizări, s. f. Acțiunea de a uniformiza și rezultatul ei. – V. uniformiza. substantiv femininuniformizare

UNIFORMIZÁ vb. I. tr. A da un caracter uniform, a face uniform. [Cf. fr. uniformiser]. verb tranzitivuniformiza

UNIFORMIZÁ vb. tr. a da un caracter uniform, a face uniform. (< fr. uniformiser) verb tranzitivuniformiza

uniformizá (a ~) vb., ind. prez. 3 uniformizeáză; ger. uniformizấnd verb tranzitivuniformiza

uniformizà v. a face uniform. verb tranzitivuniformizà

UNIFORMIZÁ, uniformizez, vb. I. Tranz. A da un caracter uniform, a face să fie uniform. – Din fr. uniformiser. verb tranzitivuniformiza

*uniformizéz v. tr. (d. uniform; fr. -iser). Fac uniform: a uniformiza casele. verb tranzitivuniformizez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiuniformizare

uniformizare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular uniformizare uniformizarea
plural uniformizări uniformizările
genitiv-dativ singular uniformizări uniformizării
plural uniformizări uniformizărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z