UNIFORMIZÁRE s.f. Acțiunea de a uniformiza și rezultatul ei. [< uniformiza]. substantiv feminin uniformizare
uniformizáre s. f., g.-d. art. uniformizắrii; pl. uniformizắri substantiv feminin uniformizare
UNIFORMIZÁRE, uniformizări, s. f. Acțiunea de a uniformiza și rezultatul ei. – V. uniformiza. substantiv feminin uniformizare
UNIFORMIZÁ vb. I. tr. A da un caracter uniform, a face uniform. [Cf. fr. uniformiser]. verb tranzitiv uniformiza
UNIFORMIZÁ vb. tr. a da un caracter uniform, a face uniform. (< fr. uniformiser) verb tranzitiv uniformiza
uniformizá (a ~) vb., ind. prez. 3 uniformizeáză; ger. uniformizấnd verb tranzitiv uniformiza
uniformizà v. a face uniform. verb tranzitiv uniformizà
UNIFORMIZÁ, uniformizez, vb. I. Tranz. A da un caracter uniform, a face să fie uniform. – Din fr. uniformiser. verb tranzitiv uniformiza
*uniformizéz v. tr. (d. uniform; fr. -iser). Fac uniform: a uniformiza casele. verb tranzitiv uniformizez
| uniformizare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | uniformizare | uniformizarea |
| plural | uniformizări | uniformizările | |
| genitiv-dativ | singular | uniformizări | uniformizării |
| plural | uniformizări | uniformizărilor | |