UNIFORMIZÁ vb. I. tr. A da un caracter uniform, a face uniform. [Cf. fr. uniformiser]. verb tranzitiv uniformiza
UNIFORMIZÁ vb. tr. a da un caracter uniform, a face uniform. (< fr. uniformiser) verb tranzitiv uniformiza
uniformizá (a ~) vb., ind. prez. 3 uniformizeáză; ger. uniformizấnd verb tranzitiv uniformiza
uniformizà v. a face uniform. verb tranzitiv uniformizà
UNIFORMIZÁ, uniformizez, vb. I. Tranz. A da un caracter uniform, a face să fie uniform. – Din fr. uniformiser. verb tranzitiv uniformiza
*uniformizéz v. tr. (d. uniform; fr. -iser). Fac uniform: a uniformiza casele. verb tranzitiv uniformizez
| uniformiza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) uniformiza | uniformizare | uniformizat | uniformizând | singular | plural | ||
| uniformizând | uniformizați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | uniformizez | (să) uniformizez | uniformizam | uniformizai | uniformizasem | |
| a II-a (tu) | uniformizezi | (să) uniformizezi | uniformizai | uniformizași | uniformizaseși | ||
| a III-a (el, ea) | uniformizează | (să) uniformizai | uniformiza | uniformiză | uniformizase | ||
| plural | I (noi) | uniformizăm | (să) uniformizăm | uniformizam | uniformizarăm | uniformizaserăm | |
| a II-a (voi) | uniformizați | (să) uniformizați | uniformizați | uniformizarăți | uniformizaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | uniformizează | (să) uniformizeze | uniformizau | uniformizară | uniformizaseră | ||