UNIFICATÓR, -OÁRE adj. Care unifică. [Cf. it. unificatore, fr. unificateur]. adjectivunificator
unificatór adj. m., pl. unificatóri; f. sg. și pl. unificatoáre adjectivunificator
UNIFICATÓR, -OÁRE, unificatori, -oare, adj. Care unifică sau contribuie la unificare. – Unifica + suf. -tor. Cf. it. unificatore, fr. unificateur. adjectivunificator
unificator adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | unificator | unificatorul | unificatoare | unificatoarea |
plural | unificatori | unificatorii | unificatoare | unificatoarele | |
genitiv-dativ | singular | unificator | unificatorului | unificatoare | unificatoarei |
plural | unificatori | unificatorilor | unificatoare | unificatoarelor |