unificat definitie

*unífic, a -á v. tr. (mlat. uni-fico, -ficáre, d. unus, unu, și fácere, a face). Fac să fie la un fel, de un singur fel: a unifica niște lefĭ. verb tranzitivunific

UNIFICÁ vb. I. 1. tr. A face un întreg, un tot din mai multe unități sau părți; a uni. 2. tr. A reduce la un singur sistem; a face unitar. 3. refl. A se uni. [P.i. unífic, 3,6 -că. / < it. unificare, cf. fr. unifier < lat. unus – unu, facere – a face]. verb tranzitivunifica

UNIFICÁ vb. I. tr. 1. a face un întreg, un tot din mai multe unități sau părți. 2. a reduce la un singur sistem; a face unitar. II. refl. a se uni. (< fr. unifier, lat. unificare) verb tranzitivunifica

unificá (a ~) vb., ind. prez. 3 unífică verb tranzitivunifica

unificà v, a face un tot din mai multe părți. verb tranzitivunificà

UNIFICÁ, unific, vb. I. Tranz. 1. A face un întreg din mai multe părți; a realiza o unitate; a uni³. 2. A cuprinde într-un sistem unic; a face să fie unitar. A unifica ortografia. – Din fr. unifier, it., lat. unificare. verb tranzitivunifica