unicĭúne f. Vechĭ. Unire, alianță. substantiv feminin unicĭune
| uniciune substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | uniciune | uniciunea |
| plural | uniciuni | uniciunile | |
| genitiv-dativ | singular | uniciuni | uniciunii |
| plural | uniciuni | uniciunilor | |