UNICÁT s.n. Unicul exemplar (al unui act, al unui obiect etc.). ◊ Unicat artistic = calitate a unei opere de artă de a fi unică, inimitabilă și irepetabilă. ♦ Primul exemplar dintr-un act. [< germ. Unikat]. substantiv neutruunicat
UNICÁT s. n. exemplar unic dintr-un document, dintr-o publicație, dintr-un obiect etc. (< germ. Unikat) substantiv neutruunicat
unicát s. n., pl. unicáte substantiv neutruunicat
UNICÁT, unicate, s. n. 1. Exemplar unic dintr-un document, dintr-o publicație, dintr-un obiect. 2. Înscris constatator care se întocmește într-un singur exemplar. – Din germ. Unikat. substantiv neutruunicat
unicat substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | unicat | unicatul |
plural | unicate | unicatele | |
genitiv-dativ | singular | unicat | unicatului |
plural | unicate | unicatelor |