UNICARPELÁR, -Ă adj. Cu o singură carpelă. [Cf. fr. unicarpellaire]. adjectiv unicarpelar
UNICARPELÁR, -Ă adj. (despre fructe, ovare) cu o singură carpelă. (< fr. unicarpellaire) adjectiv unicarpelar
unicarpelár adj. m., pl. unicarpelári; f. unicarpeláră, pl. unicarpeláre adjectiv unicarpelar
UNICARPELÁR, -Ă, unicarpelari, -e, adj. (Bot.; despre fructe sau ovare) Care are o singură carpelă. – Uni1- + carpelă + suf. -ar. adjectiv unicarpelar
| unicarpelar adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | unicarpelar | unicarpelarul | unicarpelară | unicarpelara |
| plural | unicarpelari | unicarpelarii | unicarpelare | unicarpelarele | |
| genitiv-dativ | singular | unicarpelar | unicarpelarului | unicarpelare | unicarpelarei |
| plural | unicarpelari | unicarpelarilor | unicarpelare | unicarpelarelor | |