UNIATÍSM s.n. (Bis.) Formulă folosită de biserica romano-catolică, după marea schismă din 1054, pentru reunirea altor biserici cu ea pe baza anumitor concesii dogmatice și a unei autonomii față de Vatican; uniație. [Pron. -ni-a-. / cf. fr. uniatisme, it. uniatismo]. substantiv neutruuniatism
UNIATÍSM s. n. formulă în biserica romano-catolică, după marea schismă din 1054, pentru reunirea altor biserici cu ea pe baza anumitor concesii dogmatice și a unei autonomii față de Vatican. (< fr. uniatisme) substantiv neutruuniatism
uniatism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | uniatism | uniatismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | uniatism | uniatismului |
plural | — | — |