!ungureán adj. m., s. m., pl. unguréni; adj. f. ungureánă, pl. unguréne adjectivungurean
ungureán, -eáncă s., pl. enĭ, ence. Ungur: multe capete-am sfărmat de Tătarĭ și de Liftenĭ și de falnicĭ Ungurenĭ (Al.). Munt. S. m. Cocoșoaĭcă. adjectivungurean
ungurean m. 1. maghiar; 2. numele Românilor din Ardeal și în special al celor din țara Crișului. ║ se zice de o varietate de boi mari și plăpânzii cu coarne lungi și întinse în lături. adjectivungurean
UNGUREÁN, -Ă, ungureni, -ne, adj., s. m. 1. S. m. Denumire dată locuitorilor români originari din Transilvania (în special din Mărginimea Sibiului), care, practicând păstoritul transhumant, s-au stabilit în Muntenia și Oltenia, întemeind sate noi; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține ungurenilor (1), referitor la ungureni. 3. S. m. Numele unui dans popular; melodie după care se execută. – Ungur + suf. -ean. adjectivungurean
| ungurean adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | ungurean | ungureanul | ungureană | ungureana |
| plural | ungureni | ungurenii | ungurene | ungurenele | |
| genitiv-dativ | singular | ungurean | ungureanului | ungurene | ungurenei |
| plural | ungureni | ungurenilor | ungurene | ungurenelor | |