unguráș (fam.) s. m., pl. unguráși substantiv masculinunguraș
voroníc m. și voronícă f., pl. ĭ (cp. cu rus. voronéc, o plantă și ung. veronika, veronică, o plantă scrofularicee). Trans. Vulg. O plantă labiată care crește pin [!] locurĭ necultivate și pin ruine (marrubium [peregrinum și vulgare]). – Și unguraș. substantiv masculinvoronic
unguraș m. Bot. Tr. voronic. substantiv masculinunguraș
UNGURÁȘ, ungurași, s. m. (Fam.) 1. Diminutiv al lui ungur. 2. Plantă erbacee medicinală și meliferă cu tulpina păroasă, cu frunze aproape rotunde și cu flori albe (Marrubium vulgare). – Ungur + suf. -aș. substantiv masculinunguraș
unguraș | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | unguraș | ungurașul |
plural | ungurași | ungurașii | |
genitiv-dativ | singular | unguraș | ungurașului |
plural | ungurași | ungurașilor |