unguráș (fam.) s. m., pl. unguráși substantiv masculin unguraș
voroníc m. și voronícă f., pl. ĭ (cp. cu rus. voronéc, o plantă și ung. veronika, veronică, o plantă scrofularicee). Trans. Vulg. O plantă labiată care crește pin [!] locurĭ necultivate și pin ruine (marrubium [peregrinum și vulgare]). – Și unguraș. substantiv masculin voronic
unguraș m. Bot. Tr. voronic. substantiv masculin unguraș
UNGURÁȘ, ungurași, s. m. (Fam.) 1. Diminutiv al lui ungur. 2. Plantă erbacee medicinală și meliferă cu tulpina păroasă, cu frunze aproape rotunde și cu flori albe (Marrubium vulgare). – Ungur + suf. -aș. substantiv masculin unguraș
| unguraș | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | unguraș | ungurașul |
| plural | ungurași | ungurașii | |
| genitiv-dativ | singular | unguraș | ungurașului |
| plural | ungurași | ungurașilor | |