UNGUÉNT s.n. (Farm.) Alifie, pomadă, cremă. [Pron. -gu-ent, var. ungvent, onguent s.n. / < lat. unguentum, cf. fr. onguent]. substantiv neutru unguent
!unguént (-gu-ent) s. n., pl. unguénte substantiv neutru unguent
*ungŭént n., pl. e (lat. unguentum). Unsoare, alifie, pomadă. substantiv neutru ungŭent
UNGUÉNT, unguente, s. n. (Farm.) Alifie, pomadă, cremă (de uns). [Pr.: un-gu-ent] – Din lat. unguentum. substantiv neutru unguent
| unguent substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | unguent | unguentul |
| plural | unguente | unguentele | |
| genitiv-dativ | singular | unguent | unguentului |
| plural | unguente | unguentelor | |