unghișoáră s. f., g.-d. art. unghișoárei; pl. unghișoáre substantiv femininunghișoară
unghișoáră f., pl. e. Unghie mică. O boală la vite caracterizată pintr´o [!] unflătură deasupra copiteĭ. (Atuncĭ se obișnuĭește a se spinteca unflătura). Fig. A-ĭ tăia cuĭva din unghișoară, a-l învăța minte ca să se astîmpere, a-l pune cu botu pe labe. V. obricariță. substantiv femininunghișoară
unghișoară f. 1. unghie mică; fam. a tăia cuiva de unghișoară, a-l învăța minte; 2. Med. umflătură sub limbă. substantiv femininunghișoară
UNGHIȘOÁRĂ, unghișoare, s. f. Unghiuță. – Unghie + suf. -ișoară. substantiv femininunghișoară
unghișoară | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | unghișoară | unghișoara |
plural | unghișoare | unghișoarele | |
genitiv-dativ | singular | unghișoare | unghișoarei |
plural | unghișoare | unghișoarelor |