unghi definitie

únghi (-iuri), s. n.1. Figură geometrică formată din două semidrepte care pleacă din același punct. – 2. Colț, ungher. – Var. înv. înghiu. Lat. angŭlus (Densusianu, Hlr., 106; Pușcariu 1817; REW 465; cf. împotrivă Graur, BL, V, 88), cf. fr., prov., cat. angle, it. angolo. Schimb de inițială ca în umbla (după Schuchardt, ZRPh., XLI, 254, prin contaminare cu gr. ὄγϰος), cf. sard. ungrone (Wagner 116). Der. din sl. ąglŭ (Conev 76; Graur) nu este mai credibilă din punct de vedere fonetic. – Der. ungher (var. înv. ungheriu), s. n. (colț), din lat. angŭlārĭus (Tiktin; după Pușcariu 1817 și REW 464, din lat. angŭlāre); unghiular, adj., după fr. angulaire. substantiv neutruunghi

unghi s. n., pl. únghiuri substantiv neutruunghi

unghĭ n., pl. urĭ (lat. ángulus, pop. anglus, it. ángolo, pv. fr. cat. angle). Colț (ĭeșît [!] orĭ scobit). Figură geometrică formată de doŭă liniĭ drepte care se întîlnesc; unghĭ ascuțit, drept, obtuz. – Și î́nghĭ (Doc. 1597). substantiv neutruunghĭ

UNGHI, unghiuri, s. n. 1. Figură formată din două semidrepte care pleacă din același punct. Unghi drept. ♦ Parte a unui obiect care formează un unghi (1). 2. Colț, ungher (I). ♦ Expr. În (sau prin, din) toate unghiurile = (de) pretutindeni, în (sau prin, din) toate părțile. 3. Fig. Punct de vedere. – Lat. *anglus (= angulus). substantiv neutruunghi

unghiu n. 1. colț; 2. figură geometrică formată prin întretăierea a două linii drepte. [Lat. ANGULUS]. substantiv neutruunghiu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiunghi

unghi  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular 'unghi 'unghiul
plural 'unghiuri 'unghiurile
genitiv-dativ singular 'unghi 'unghiului
plural 'unghiuri 'unghiurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z