unghér (pop.) s. n., pl. unghére substantiv neutruungher
unghér n., pl. e (d. unghĭ saŭ lat. ungularis [locus], locu din unghĭ, din colț). Colț de odaĭe: pușa rezemată într´un ungher. – Și ungheț (vest), pl. urĭ și e. substantiv neutruungher
UNGHÉR, unghere, s. n. 1. Porțiune dintr-o încăpere cuprinsă între extremitățile reunite a doi pereți alăturați; colț. ♦ Loc retras, ascuns; cotlon. 2. (Pop.) Dulap triunghiular care se așază pe colț. – Lat. *anglarius (= angularius). substantiv neutruungher
ungher substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ungher | ungherul |
plural | unghere | ungherele | |
genitiv-dativ | singular | ungher | ungherului |
plural | unghere | ungherelor |