ungheț definitie

UNGHÉȚ, unghețe, s. n. (Pop.) Ungher. – Din ungh[er] + suf. -eț. substantiv neutruungheț

unghéț, -uri, s.n. – 1. Cuptor (Memoria 2004). 2. Loc în dosul cuptorului (D. Pop 1978): „N-am di ce să lăcomesc / La vatră și la undéț; / La vatră și la cuptor, / Unde-o văd pe mă-ta mor” (Bilțiu 2002: 258). – Din ungher (> lat. *anglarius, angularius) + -eț. substantiv neutruungheț

unghér n., pl. e (d. unghĭ saŭ lat. ungularis [locus], locu din unghĭ, din colț). Colț de odaĭe: pușa rezemată într´un ungher. – Și ungheț (vest), pl. urĭ și e. substantiv neutruungher