ungătór1 (persoană) s. m., pl. ungătóri substantiv masculin și feminin ungător
ungătór2 (dispozitiv) s. n., pl. ungătoáre substantiv masculin și feminin ungător
UNGĂTÓR, -OÁRE, ungători, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în ungerea pieselor unui mecanism. 2. S. n. Gresor. – Unge + suf. -ător. substantiv masculin și feminin ungător
ungătoáre s. f., g.-d. art. ungătoárei; pl. ungătoáre substantiv masculin și feminin ungătoare
| ungător | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | ungător | ungătorul | ungătoare | ungătoarea |
| plural | ungători | ungătorii | ungătoare | ungătoarele | |
| genitiv-dativ | singular | ungător | ungătorului | ungătoare | ungătoarei |
| plural | ungători | ungătorilor | ungătoare | ungătoarelor | |