uneltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uneltésc, imperf. 3 sg. unelteá; conj. prez. 3 să unelteáscă verb tranzitivunelti
UNELTÍ, uneltesc, vb. IV. Tranz. A pregăti în ascuns, a pune la cale, a urzi o acțiune reprobabilă împotriva cuiva sau pentru a obține ceva; a complota. – Din unealtă. verb tranzitivunelti
uneltésc v. intr. Urzesc, machinez: a unelti un complot, a unelti contra cuĭva. V. ticluĭesc. verb tranzitivuneltesc
uneltit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | uneltit | uneltitul | uneltită | uneltita |
plural | uneltiți | uneltiții | uneltite | uneltitele | |
genitiv-dativ | singular | uneltit | uneltitului | uneltite | uneltitei |
plural | uneltiți | uneltiților | uneltite | uneltitelor |