uneltit definitie

uneltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uneltésc, imperf. 3 sg. unelteá; conj. prez. 3 să unelteáscă verb tranzitiv unelti

uneltì v. a urzi ceva rău, a intriga. [Lit. a mânui uneltele]. verb tranzitiv uneltì

UNELTÍ, uneltesc, vb. IV. Tranz. A pregăti în ascuns, a pune la cale, a urzi o acțiune reprobabilă împotriva cuiva sau pentru a obține ceva; a complota. – Din unealtă. verb tranzitiv unelti

uneltésc v. intr. Urzesc, machinez: a unelti un complot, a unelti contra cuĭva. V. ticluĭesc. verb tranzitiv uneltesc