uneltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uneltésc, imperf. 3 sg. unelteá; conj. prez. 3 să unelteáscă verb tranzitivunelti
UNELTÍ, uneltesc, vb. IV. Tranz. A pregăti în ascuns, a pune la cale, a urzi o acțiune reprobabilă împotriva cuiva sau pentru a obține ceva; a complota. – Din unealtă. verb tranzitivunelti
uneltésc v. intr. Urzesc, machinez: a unelti un complot, a unelti contra cuĭva. V. ticluĭesc. verb tranzitivuneltesc
unelti verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)unelti | uneltire | uneltit | uneltind | singular | plural | ||
uneltind | uneltiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | uneltesc | (să)uneltesc | unelteam | uneltii | uneltisem | |
a II-a (tu) | uneltești | (să)uneltești | unelteai | uneltiși | uneltiseși | ||
a III-a (el, ea) | uneltește | (să)unelteai | uneltea | unelti | uneltise | ||
plural | I (noi) | uneltim | (să)uneltim | unelteam | uneltirăm | uneltiserăm | |
a II-a (voi) | uneltiți | (să)uneltiți | unelteați | uneltirăți | uneltiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | uneltesc | (să)uneltească | unelteau | uneltiră | uneltiseră |