unealtă definitie

unealtă, unelte s. f. (intl.) 1. cuțit, șiș. 2. sculă folosită la comiterea unei infracțiuni. substantiv femininunealtă

uneáltă s. f., g.-d. art. unéltei; pl. unélte substantiv femininunealtă

uneáltă f., pl. elte (d. una alta). Instrument de muncă, sculă, cinie, (toporu, cĭocanu, rîndeaŭa, tesla ș. a.). V. organ. substantiv femininunealtă

unealtă f. 1. orice instrument de muncă; 2. se zice de instrumentele proprii unor arte. [Singular tras din une alte, tot felul (de instrumente)]. substantiv femininunealtă

UNEÁLTĂ, unelte, s. f. 1. Piesă, ansamblu de piese, dispozitiv acționat manual sau de un mecanism, care servește pentru a efectua o operație tehnică de prelucrare mecanică, de montare, manevrare etc.; p. ext. piesă auxiliară care servește la efectuarea unei lucrări. 2. Fig. Mijloc folosit pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil); persoană, grup sau organizație de care se servește cineva pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil). 3. (în sintagma) Unealtă gramaticală = instrument gramatical, v. instrument.Une[le] + alte[le]. substantiv femininunealtă

mașínă-uneáltă s. f., g.-d. art. mașínii-unélte; pl. mașíni-unélte substantiv femininmașină-unealtă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiunealtă

unealtă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular unealtă unealta
plural unelte uneltele
genitiv-dativ singular unelte uneltei
plural unelte uneltelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z