undulat definitie
- Vezi aici mai multe rime undulat
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu un
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu und
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu at
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu lat
UNDULÁ vb. I. v. ondula. adjectivundula
*undulát, -ă adj. (lat. undulatus). În formă de unde, de valurĭ: haĭnă undulată, păr undulat, teren undulat. – Fals ond-. adjectivundulat
undulat a. a cărui suprafață prezentă (sau pare a prezenta) undulațiuni. adjectivundulat
UNDULÁ vb. I. v. ondula. verb tranzitivundula
undulà v. 1. a avea o mișcare de undulațiune lentă dar sensibil: grânele undulează la suflarea vântului; 2. a da părului forma undelor (= fr. onduler). verb tranzitivundulà
UNDULÁ vb. I v. ondula. verb tranzitivundula
ONDULÁ, ondulez, vb. I. 1. Intranz. A avea o mișcare ondulatorie, a se legăna ca undele apei; a se undui. ♦ A prezenta un contur sinuos; a șerpui; a se arcui. 2. Tranz. A da unei benzi, unei table formă de valuri, de ondulații. 3. Tranz. A face cârlionți; a bucla, a încreți părul. ◊ Refl. S-a ondulat singură. [Var.: (pop.) undulá vb. I] – Din fr. onduler. verb tranzitivondula
*unduléz v. intr. (lat. úndulo, -áre, după undulatus, undulat). Tălăzuĭesc, mă mișc (mă legăn) ca valurile marĭ: lanu de grîŭ undulează la suflarea vîntuluĭ. – Falsificațiunĭ cărturăreștĭ: a ondoĭa, a unduĭa și a undui (după fr. ondover): rochia-ĭ încrețită foșnea, unduĭa și fîlfîĭa pin [!] odăĭ (Sadov. VR. 1911, 1, 15), grîŭ unduĭat de abureala vîntuluĭ (Chir. CL. 1910, 315). V. văluĭesc 2. verb tranzitivundulez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiundulat
| undulat adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | undulat | undulatul | undulată | undulata |
| plural | undulați | undulații | undulate | undulatele | |
| genitiv-dativ | singular | undulat | undulatului | undulate | undulatei |
| plural | undulați | undulaților | undulate | undulatelor | |