www.ReduPedia.ro
Definitie undulare - ce inseamna undulare - Dex Online

undulare definitie

UNDULÁRE s.f. v. ondulare. substantiv feminin undulare

UNDULÁRE s. f. v. ondulare. substantiv feminin undulare

ONDULÁRE, ondulări, s. f. Acțiunea de a ondula și rezultatul ei; unduire; șerpuire. ♦ Încrețire a părului; buclare, ondulație. [Var.: (pop.) unduláre s. f.] – V. ondula. substantiv feminin ondulare

UNDULÁ vb. I. v. ondula. verb tranzitiv undula

undulà v. 1. a avea o mișcare de undulațiune lentă dar sensibil: grânele undulează la suflarea vântului; 2. a da părului forma undelor (= fr. onduler). verb tranzitiv undulà

UNDULÁ vb. I v. ondula. verb tranzitiv undula

ONDULÁ, ondulez, vb. I. 1. Intranz. A avea o mișcare ondulatorie, a se legăna ca undele apei; a se undui. ♦ A prezenta un contur sinuos; a șerpui; a se arcui. 2. Tranz. A da unei benzi, unei table formă de valuri, de ondulații. 3. Tranz. A face cârlionți; a bucla, a încreți părul. ◊ Refl. S-a ondulat singură. [Var.: (pop.) undulá vb. I] – Din fr. onduler. verb tranzitiv ondula

*unduléz v. intr. (lat. úndulo, -áre, după undulatus, undulat). Tălăzuĭesc, mă mișc (mă legăn) ca valurile marĭ: lanu de grîŭ undulează la suflarea vîntuluĭ. – Falsificațiunĭ cărturăreștĭ: a ondoĭa, a unduĭa și a undui (după fr. ondover): rochia-ĭ încrețită foșnea, unduĭa și fîlfîĭa pin [!] odăĭ (Sadov. VR. 1911, 1, 15), grîŭ unduĭat de abureala vîntuluĭ (Chir. CL. 1910, 315). V. văluĭesc 2. verb tranzitiv undulez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului undulare

undulare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular undulare undularea
plural undulări undulările
genitiv-dativ singular undulări undulării
plural undulări undulărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z