UNDULÁȚIE s.f. Undație. [< germ. Undulation]. substantiv femininundulație
*undulațiúne f. (lat. undulátio, -ónis, dedus din undulatus, undulat). Tălăzuire, mișcarea valurilor: undulațiunea măriĭ, (pin [!] ext.) a unuĭ lan de grîŭ. Dealurĭ și văĭ (ca niște valurĭ înțepenite): undulațiunile terenuluĭ. – Și -áție. Fals ond-. substantiv femininundulațiune
undulați(un)e f. 1. mișcarea undelor când se ridică și se lasă alternativ; 2. mișcare ce imită pe;a undelor; 3. pl. inegalitățile unei suprafețe ca la marea acoperită cu unde. substantiv femininundulațiune
undulație | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | undulație | undulația |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | undulații | undulației |
plural | — | — |