unduire definitie
- Vezi aici mai multe rimeunduire
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuun
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuund
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuire
unduíre s. f., g.-d. art. unduírii; pl. unduíri substantiv femininunduire
UNDUÍRE, unduiri, s. f. Acțiunea de a undui și rezultatul ei; mișcare în unde, în valuri sau, p. gener., asemenea undelor unei ape. ♦ Fig. Modulare, vibrare, mlădiere a unui sunet, a vocii. – V. undui. substantiv femininunduire
unduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unduiésc, imperf. 3 sg. unduiá; conj. prez. 3 să unduiáscă verbundui
ondoì v. a undula: negrele-i bucle ondoaie’n zefire EM. (= fr. ondoyer). verbondoì
unduì v. a se ridica ca undele mării: fruntea de bucle unduind EM. (= fr. ondoyer). verbunduì
UNDUÍ, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga în formă de unde. ♦ P. gener. A se mișca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoiá vb. I, undoí vb. IV] – Undă + suf. -ui (după fr. ondoyer). verbundui
*unduléz v. intr. (lat. úndulo, -áre, după undulatus, undulat). Tălăzuĭesc, mă mișc (mă legăn) ca valurile marĭ: lanu de grîŭ undulează la suflarea vîntuluĭ. – Falsificațiunĭ cărturăreștĭ: a ondoĭa, a unduĭa și a undui (după fr. ondover): rochia-ĭ încrețită foșnea, unduĭa și fîlfîĭa pin [!] odăĭ (Sadov. VR. 1911, 1, 15), grîŭ unduĭat de abureala vîntuluĭ (Chir. CL. 1910, 315). V. văluĭesc 2. verbundulez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiunduire
| unduire substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | unduire | unduirea |
| plural | unduiri | unduirile | |
| genitiv-dativ | singular | unduiri | unduirii |
| plural | unduiri | unduirilor | |