uncie definitie

ÚNCIE s.f. 1. A douăsprezecea parte dintr-o livră la romani. 2. Unitate de măsură pentru greutăți, egală cu 28,349 g, folosită în țările anglo-saxone. [Gen. -iei. / cf. lat. uncia, fr. once]. substantiv femininuncie

ÚNCIE s. f. unitate engleză de măsură pentru masă. ♦ ~ comercială = 28,349 g; ~ monetară (pentru metale prețioase) = 31,103 g. (< lat. uncia) substantiv femininuncie

úncie (-ci-e) s. f., art. úncia (-ci-a), g.-d. art. únciei; pl. úncii, art. únciile (-ci-i-) substantiv femininuncie

*úncie f. (lat. uncia, a doŭă-spre-zecea parte a libreĭ la Romanĭ, lungimea degetuluĭ mare. V. oca). A doŭă-spre-zecea parte a libreĭ romane: în Francia, 1ǀ16 din vechea livră (30 gr., 59). Fig. Fam. Mică cantitate: o uncie de vanitate. – La Dos. unghie (mgr. ungia). substantiv femininuncie

uncie f. 1. mică greutate farmaceutică; 2. fig.4 foarte mică cantitate. substantiv femininuncie

ÚNCIE, uncii, s. f. Veche unitate de măsură pentru greutăți (folosită și astăzi în țările anglo-saxone), a cărei valoare a variat între circa 28 și 35 de grame. – Din lat. uncia. substantiv femininuncie