únchi (-i), s. m. – Termen de adresare al copiilor către frații părinților. – Unchi mare, fratele bunicului; unchi mic, văr al tatălui. – Var. unchiu. Lat. ăνuncŭlus, probabil provenit din *unclus (Pușcariu 1809; REW 838; Rosetti, I, 70), cf. prov., fr. oncle, alb. unkj (Philippide, II, 632). Uz general (ALR, I, 165). – Der. unchiaș, s. m. (bătrîn). substantiv masculin unchi
unchi s. m., pl. unchi, art. únchii substantiv masculin unchi
unchĭ m., pl. tot așa (lat. avúnculus, unchĭ după mamă, dim d. avus, bunic; pv. vcat. avonche, fr. oncle. Cp. cu trunchĭ). Vest. Fratele tatiĭ saŭ al mamiĭ. substantiv masculin unchĭ
UNCHI, unchi, s.m 1. Bărbat considerat în raport cu copiii fraților și surorilor sale, în raport cu copiii fraților și surorilor soției sale sau în raport cu copiii verilor și verișoarelor sale; termen cu care se adresează acestui bărbat nepoții; grad de rudenie astfel stabilit; unchiaș. 2. Termen de respect cu care o persoană mai tânără se adresează unui bărbat mai în vârstă. – Lat. avunculus. substantiv masculin unchi
Unchiu’ Milu expr. (iron., înv.) milițian. substantiv masculin unchiu
Unchiu’ Secu expr. Securitatea (în timpul regimului comunist). substantiv masculin unchiu
| unchi substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | 'unchi | 'unchiul |
| plural | 'unchi | 'unchii | |
| genitiv-dativ | singular | 'unchi | 'unchiului |
| plural | 'unchi | 'unchilor | |