UNCHÉȘ s. m. v. unchiaș. substantiv masculinuncheș
uncheáș (ea dift.) m. (dim. d. unchĭ). Vest. Moșneag, om bătrîn: o babă și un uncheaș. – În est -éș, care´n Buc. înseamnă și „unchĭ”, ĭar în Trans. (pl.) „moșĭ” (sărbătoarea moșilor). Uniĭ scriŭ unchĭaș. substantiv masculinuncheaș
uncheș | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | uncheș | uncheșul |
plural | uncheși | uncheșii | |
genitiv-dativ | singular | uncheș | uncheșului |
plural | uncheși | uncheșilor |