UNANIMITÁTE s.f. Unitate de idei, de sentimente etc.; acord, înțelegere deplină (între toți). ♦ În unanimitate = în mod unanim. ♦ Rezultatul potrivirii depline de vederi; calitatea de a fi unanim. [Cf. fr. unanimité, lat. unanimitas]. substantiv femininunanimitate
UNANIMITÁTE s. f. acord, unitate de idei, de sentimente etc.; totalitate de persoane. ♦ în ~ = în mod unanim. ◊ rezultatul potrivirii depline de vederi; calitatea de a fi unanim. (< fr. unanimité, lat. unanimitas) substantiv femininunanimitate
unanimitáte s. f., g.-d. art. unanimitắții substantiv femininunanimitate
*unanimitáte f. (lat. unanimitas, -átis). Unitate de ideĭ, hotărîre comună: condamnat în unanimitate, cu unanimitatea voturilor. substantiv femininunanimitate
unanimitate f. conformitate de sentimente, acord de păreri la mai mulți. substantiv femininunanimitate
UNANIMITÁTE s. f. Unitate de opinii, de sentimente etc.; acord, înțelegere deplină cu privire la o idee, la un vot etc. ◊ Loc. adv. În (sau cu) unanimitate = cu aprobarea tuturor; fară ca nimeni să aibă altă părere, altă atitudine. ♦ (Jur.) Regulă potrivit căreia hotărârile unui organ colegial sau ale unei organizații internaționale nu se pot lua decât cu votul sau cu aprobarea tuturor membrilor. – Din fr. unanimité, lat. unanimitas, -atis. substantiv femininunanimitate
unanimitate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | unanimitate | unanimitatea |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | unanimități | unanimității |
plural | — | — |