www.ReduPedia.ro
Definitie umplut - ce inseamna umplut - Dex Online

umplut definitie

úmplu și (nord) î́mplu, -út, a -eá v. tr. (lat. im-plére, pg. encher; it. [d. *implire] empire, pv. cat. umplir, fr. emplir, sp. enchir.El umple; să umple [îld. să *umplă]; umple ! nu umplea !]. V. cumplit). Fac plin: a umplea un sac cu făină, un butoĭ cu vin, un vagon cu soldațĭ, o pagină cu cuvinte, am umplut patru paginĭ scriind. Mînjesc, murdăresc: m´am umplut de făină ridicînd sacu. adjectiv umplu

umplút s. n. adjectiv umplut

umplút, -ă adj. Plin (pin ăuntru [!]): umplut cu lînă. Mînjit, murdar: umplut de sînge. S. n., pl. urĭ. Acțiunea de a umplea: umplutu butoaĭelor. – În nord împl-. adjectiv umplut

umplut a. care e plin cu ceva. adjectiv umplut

UMPLÚT s. n. Umplere. – V. umple. adjectiv umplut

a o da la umplut expr. (er.d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat. adjectiv aodalaumplut

a se da umplută expr. (er.d. femei) a avea un contac sexual cu un bărbat. adjectiv asedaumplută

umple, umplu v. t. (d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. verb tranzitiv umple

úmple (-lu, -út), vb.1. A face un obiect să fie plin. – 2. A îndopa, a îmbuiba, a îndesa. – 3. A împlini. – 4. A acoperi, a scălda în, a cufunda. – 5. A molipsi. – Var. umplea, înv. împle(a) și der. Mr. umplu, umplui, umpleare, megl. ampl’u. Lat. implēre (Șeineanu, Semasiol., 198; Pușcariu 1807; REW 4310), cf. vegl. emplar, it. empiere, prov., fr. emplir, sp. enchir, port. enchar. Ca și în cazul lui umfla, trecerea lui in-un- poate fi anterioară rom., cf. sard. úmprere, cat. umpir. Schimbul de conjug. este modern și pare să se generalize în tendința actuală. – Der. umplutură, s. f. (ceea ce servește pentru a umple). verb tranzitiv umple

ÚMPLE, úmplu, vb. III. 1. Tranz. A face ca un recipient, o cavitate etc. să fie pline; a băga înăuntru (până la refuz); p. ext. a face să conțină o cantitate oarecare din ceva. ◊ Expr. A-și umple burta (sau pântecele) = a mânca mult. A-și umple buzunarele = a câștiga bani mulți. (Refl. pas.) S-a umplut paharul = s-au adunat prea multe necazuri; nu se mai poate suporta situația de acum. 2. Tranz. Fig. A copleși pe cineva, a face să se simtă apăsat (de iui sentiment, de o senzație). Refl. I se umple inima de bucurie. 3. Tranz. A introduce într-un înveliș de aluat, de carne, de legume etc. un preparat culinar, pentru a pregăti anumite mâncăruri. ♦ (Rar) A îmbiba un preparat culinar cu un lichid (dulce, aromat). 4. Tranz. A răspândi un miros într-un anumit spațiu. ♦ A răspândi sunete, zgomote. ◊ Expr. A umple satul (ori lumea, urechile lumii) = a face să știe, să afle toată lumea. 5. Tranz. A ocupa, a acoperi o suprafață, o întindere, o încăpere etc. ◊ Refl. S-a umplut grădina de flori. 6. Tranz. și refl. A (se) murdări, a (se) mânji; fig. a (se) contamina, a (se) molipsi. [Var.: (înv. și pop.) umpleá vb. II, î́mple vb. III] – Lat. implere. verb tranzitiv umple

úmple (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. úmplu, 2 sg. úmpli, 1 pl. úmplem, 2 pl. úmpleți, perf. s. 1 sg. umplúi; ger. umplấnd; part. umplút verb tranzitiv umple

úmplu și (nord) î́mplu, -út, a -eá v. tr. (lat. im-plére, pg. encher; it. [d. *implire] empire, pv. cat. umplir, fr. emplir, sp. enchir.El umple; să umple [îld. să *umplă]; umple ! nu umplea !]. V. cumplit). Fac plin: a umplea un sac cu făină, un butoĭ cu vin, un vagon cu soldațĭ, o pagină cu cuvinte, am umplut patru paginĭ scriind. Mînjesc, murdăresc: m´am umplut de făină ridicînd sacu. verb tranzitiv umplu

umpleà v. 1. a face plin: a umplea un sac; 2. a scrie pe un loc alb: a umplea o coală; 3. a mânji: l’a umplut cu noroiu. [Lat. IMPLERE]. verb tranzitiv umpleà

a umple mațu’ expr. a mânca pe săturate. verb tranzitiv aumplemațu

a umple de borș (pe cineva) expr. a bate (pe cineva) până la sângerare. verb tranzitiv aumpledeborș

a umple chiseaua (cuiva) expr. (er.d. bărbați) a ejacula în vaginul partenerei de sex. verb tranzitiv aumplechiseaua

a o umple de sânge expr. 1. (în fotbal) a rata înscrierea unui gol. 2. (în alte sporturi pe echipe) a rata o fază de atac. verb tranzitiv aoumpledesânge

a umple de bogdaproste expr. (pop.) a certa cu asprime. verb tranzitiv aumpledebogdaproste

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului umplut

umplut   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular umplut umplutul umplu umpluta
plural umpluți umpluții umplute umplutele
genitiv-dativ singular umplut umplutului umplute umplutei
plural umpluți umpluților umplute umplutelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z