*rambléŭ n., pl. eurĭ și eĭe (fr. remblai, d. remblayer, a umplea [!] cu pămînt. V. debleŭ). Loc care a fost umplut cu pămînt ca să se facă drum pe acolo: drum în rambleŭ. – Curat rom. umplătură [!]. V. săpătură. substantiv feminin rambleŭ
| umplătură | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | umplătură | umplătura |
| plural | umplături | umplăturile | |
| genitiv-dativ | singular | umplături | umplăturii |
| plural | umplături | umplăturilor | |