UMORÁL, -Ă adj. Referitor la umori; care conține umori. ♦ Teorie umorală = teorie potrivit căreia funcțiile organismului sunt reglate de umori. [< fr. humoral]. adjectivumoral
UMORÁL, -Ă adj. 1. referitor la umori; care conține umori. ♦ sistem ~ = totalitatea glandelor cu secreție internă. 2. care reflectă dispoziția sufletească de moment. ♦ teorie ~ă = teorie potrivit căreia funcțiile organismului sunt reglate de umori. (< fr. humoral) adjectivumoral
umorál adj. m., pl. umoráli; f. umorálă, pl. umorále adjectivumoral
UMORÁL, -Ă, umorali, -e, adj. Care aparține umorilor, care se referă la umori, ◊ Teorie umorală = teorie potrivit căreia funcțiile organismului sunt reglate de umori. – Din fr. humoral. adjectivumoral
umoral adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | umoral | umoralul | umorală | umorala |
plural | umorali | umoralii | umorale | umoralele | |
genitiv-dativ | singular | umoral | umoralului | umorale | umoralei |
plural | umorali | umoralilor | umorale | umoralelor |