UMOÁRE s.f. 1. Lichid în care se scaldă celulele organismului. ◊ Umoare apoasă = lichid transparent în care se află camera anterioară a ochiului; umoare vitroasă = masă gelatinoasă care umple tot fundul ochiului; corp vitros. 2. (Liv.) Dispoziție sufletească de moment. ♦ Dispoziție obișnuită, stabilă a cuiva; fire, temperament. [Cf. lat. humor, fr. humeur, it. umore]. substantiv femininumoare
UMOÁRE s. f. 1. lichid în care se scaldă celulele organismului. ♦ ~ apoasă = lichid transparent în care se află camera anterioară a ochiului; ~ vitroasă = masă gelatinoasă care umple tot fundul ochiului; corp vitros. 2. dispoziție sufletească de moment. ♦ dispoziție obișnuită, stabilă a cuiva; fire, temperament. (< fr. humeur, lat. humor) substantiv femininumoare
umoáre (-óri), s. f. – Dispoziție, toană. Fr. humeur. Este dubletul lui umor (var. humor), s. n. (glumă, vervă), din fr. (engl.) humour. substantiv femininumoare
*umoáre f., pl. orĭ (lat. humor și umor). Lichid din trup (sînge, fĭere ș. a.). Fig. Caracter, temperament: umoare veselă. substantiv femininumoare
umoáre (lichid intercelular, temperament) s. f., g.-d. art. umórii; pl. umóri substantiv femininumoare
UMOÁRE, umori, s. f. 1. Lichid intercelular constituind mediul în care trăiesc celulele organismelor. ◊ Umoare apoasă = lichid transparent care se află în camera anterioară a ochiului. Umoare vitroasă = masă gelatinoasă care se află în camera posterioară a ochiului. 2. (Livr.) Dispoziție sufletească; fire, temperament. [Var.: humoáre s. f.] – Din fr. humeur, lat. humor, -oris. substantiv femininumoare
a cădea la umoare expr. a se lăsa pradă deznădejdii. substantiv femininacădealaumoare
umoare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | umoare | umoarea |
plural | umori | umorile | |
genitiv-dativ | singular | umori | umorii |
plural | umori | umorilor |