umilitór adj. m., pl. umilitóri; f. sg. și pl. umilitoáre adjectivumilitor
umilitor a. care umilește. adjectivumilitor
UMILITÓR, -OÁRE, umilitori, -oare, adj. Care umilește, înjosește, ofensează; înjositor, jignitor. – Umili + suf. -tor. adjectivumilitor
umilitor adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | umilitor | umilitorul | umilitoare | umilitoarea |
plural | umilitori | umilitorii | umilitoare | umilitoarele | |
genitiv-dativ | singular | umilitor | umilitorului | umilitoare | umilitoarei |
plural | umilitori | umilitorilor | umilitoare | umilitoarelor |