www.ReduPedia.ro
Definitie umilire - ce inseamna umilire - Dex Online

umilire definitie

umilíre s. f., g.-d. art. umilírii; (jigniri) pl. umilíri substantiv feminin umilire

UMILÍRE, umiliri, s. f. Acțiunea de a (se) umili și rezultatul ei. – V. umili. substantiv feminin umilire

umilí (-lésc, -ít), vb.1. (Refl.) A se căi, a avea o atitudine smerită, a se comporta creștinește. – 2. A se înjosi. – Var. înv. omili. Sl. umiliti sę „a se căi” (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 196; Tiktin). În sensul al doilea, care pare modern, trebuie să fi influențat fr. humilier. Der. propusă de Scriban, din sl. umaliti „a micșora”, nu pare probabilă. – Der. umilenie, s. f. (căință, mustrare de cuget), înv.; umilință, s. f. (înv., devoțiune, pietate; smerenie); umil, adj. (modest, smerit), din lat. humilis (sec. XIX), asociat cuvintelor precedente; umilitor, adj. (înjositor). verb tranzitiv umili

umilì v. 1. a face umil, a înjosi; 2. a se pleca. [Slav. UMILITI, a măngăia (refl.: a se căi);, sensul 1 după fr. humilier]. verb tranzitiv umilì

umilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. umilésc, imperf. 3 sg. umileá; conj. prez. 3 să umileáscă verb tranzitiv umili

UMILÍ, umilesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) pune într-o situație de inferioritate (neîndreptățită); a (se) înjosi. 2. Refl. A adopta o atitudine de supunere, de smerenie față de cineva sau de ceva. – Din sl. umiliți. Cf. umil. verb tranzitiv umili

*umilésc v. tr. (vsl. u-maliti, a micșora, d. malŭ, mic, confundat cu u-militi, a mîngîĭa, d. milŭ, vrednic de milă. V. domolésc). Înjosesc, fac să se simtă inferior: triunfu [!] luĭ l-a umilit. V. refl. Nu-mĭ place să mă umilesc în fața bogățiiĭ ! – Și om- (Bibl. 1688). verb tranzitiv umilesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului umilire

umilire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular umilire umilirea
plural umiliri umilirile
genitiv-dativ singular umiliri umilirii
plural umiliri umilirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z