umili definitie

credit rapid online ifn

umíl adj. m., pl. umíli; f. umílă, pl. umíle adjectivumil

UMÍL, -Ă adj. 1. care are sentimentul, conștiința lipsei sale de valoare, a inferiorității lui; smerit, modest. 2. (fig.) cu o înfățișare neîngrijită, urâtă. ◊ neînsemnat; simplu, modest. ◊ sărac, sărăcăcios. (< lat. humilis) adjectivumil

credit rapid online ifn

UMÍL, -Ă adj. 1. (Despre oameni) Care are sentimentul, conștiința lipsei sale de valoare, a inferiorității lui; smerit, modest. 2. (Fig.) Cu o înfățișare neîngrijită, urâtă. ♦ Neînsemnat; simplu, modest. ♦ Sărac, sărăcăcios. [< lat. humilis, cf. it. umile]. adjectivumil

*úmil, -ă adj. (lat. húmilis, scund, d. humus, pămînt; fr. humble). Smerit, modest, nepretențios: om, caracter umil. Fig. De jos, modest: origine úmilă. Jos, scund, pitic, modest: casă úmilă. Adv. A intra úmil. – Ob. (dar nu maĭ bine !) umíl, V. umilit. adjectivumil

umil a. 1. plin de umilință: umil înaintea lui D-zeu; 2. respectuos, plecat: umil înaintea celor mari; 3. modest: stare umilă. adjectivumil

UMÍL, -Ă, umili, -e, adj. 1. Care are o atitudine modestă, de om simplu, sărac, fără pretenții; care are o atitudine supusă, ascultătoare, smerită. 2. (Despre manifestări ale oamenilor) Care arată, trădează, denotă pe omul umil (1), caracteristic unui om umil. ♦ (Despre obiecte, locuri etc.) Sărăcăcios. – Din lat. humilis. adjectivumil

umilí (-lésc, -ít), vb.1. (Refl.) A se căi, a avea o atitudine smerită, a se comporta creștinește. – 2. A se înjosi. – Var. înv. omili. Sl. umiliti sę „a se căi” (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 196; Tiktin). În sensul al doilea, care pare modern, trebuie să fi influențat fr. humilier. Der. propusă de Scriban, din sl. umaliti „a micșora”, nu pare probabilă. – Der. umilenie, s. f. (căință, mustrare de cuget), înv.; umilință, s. f. (înv., devoțiune, pietate; smerenie); umil, adj. (modest, smerit), din lat. humilis (sec. XIX), asociat cuvintelor precedente; umilitor, adj. (înjositor). verb tranzitivumili

umilì v. 1. a face umil, a înjosi; 2. a se pleca. [Slav. UMILITI, a măngăia (refl.: a se căi);, sensul 1 după fr. humilier]. verb tranzitivumilì

umilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. umilésc, imperf. 3 sg. umileá; conj. prez. 3 să umileáscă verb tranzitivumili

UMILÍ, umilesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) pune într-o situație de inferioritate (neîndreptățită); a (se) înjosi. 2. Refl. A adopta o atitudine de supunere, de smerenie față de cineva sau de ceva. – Din sl. umiliți. Cf. umil. verb tranzitivumili

*umilésc v. tr. (vsl. u-maliti, a micșora, d. malŭ, mic, confundat cu u-militi, a mîngîĭa, d. milŭ, vrednic de milă. V. domolésc). Înjosesc, fac să se simtă inferior: triunfu [!] luĭ l-a umilit. V. refl. Nu-mĭ place să mă umilesc în fața bogățiiĭ ! – Și om- (Bibl. 1688). verb tranzitivumilesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiumili

umili  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)umili umilire umilit umilind singular plural
umilind umiliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) umilesc (să)umilesc umileam umilii umilisem
a II-a (tu) umilești (să)umilești umileai umiliși umiliseși
a III-a (el, ea) umilește (să)umileai umilea umili umilise
plural I (noi) umilim (să)umilim umileam umilirăm umiliserăm
a II-a (voi) umiliți (să)umiliți umileați umilirăți umiliserăți
a III-a (ei, ele) umilesc (să)umilească umileau umili umiliseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z