umfla definitie

umflá (-lu, -át), vb. – 1. A mări volumul, a dilata. – 2. (Refl.) A-și mări volumul, a se inflama. – 3. A da laptele în foc. – 4. A apuca, a lua cu mîna, a deține. – Var. înv. înfla și der. – Mr. umflu, umflare, megl. amflu, amflari, istr. ămflu. Lat. inflāre (Pușcariu 1802; REW 4406), cf. it. enfiare, prov. enflar, fr. enfler, sp. hinchar. Trecerea lui in- › un- trebuie să fie anterioară rom., cf. logud. unflare, sicil. unkari, calabr. uhhare, Teramo umblà (Rohlfs, Arch. Rom., VII, 465). – Der. umflăcios, adj. (umflat, gata să crape); umflăciune, s. f. (umflătură); umflătură, s. f. (loc umflat, cucui). Din rom. provine iud. sp. u(n)flar. verb tranzitiv umfla

umfla, umflu v. t. 1. a ridica în mod exagerat prețul / suma / proporțiile. 2. (pol.) a efectua o arestare. 3. (intl.) a bate, a lovi. 4. a fura. 5. a lăsa o femeie însărcinată. verb tranzitiv umfla

umflá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. úmflu, 2 sg. úmfli, 3 úmflă verb tranzitiv umfla

úmflu, V. unflu. verb tranzitiv umflu

únflu și (nord) î́nflu, a -á v. tr. (lat. in-flare, it. enflare, pv. enflar, fr. enfler, sp. hinchar. V. su-flu). Dilat suflînd aer, turnînd apă ș. a.: a unfla o beșică [!], un balon, a-șĭ unfla obrajiĭ. Inflamez (v. refl.): buba s´a unflat. Măresc volumu pin [!] ploaĭe orĭ pin zăpadă topită: rîurile s´aŭ unflat. Fig. Înhaț, pun mîna, apuc de odată: badea Ion cîștigă lotu cel mare și unflă milionu. Înhaț, pun mîna, apuc, duc, pe sus (adică „cu de-a sila”) la arest: unflă-l, gardist ! Exagerez, măresc cu intențiune: a unfla cifrele, socoteala. Daŭ întorsătură bombastică: a-țĭ unfla stilu. A te unfla în pene (ca curcanu), a te fuduli tare, a te îngînfa. – Fals umflu. verb tranzitiv unflu

umflà v. 1. a întinde, a mări volumul: a umfla un balon; 2. fam. a apuca pe neașteptate: l’a umflat pe sus; 3. fam. a bate rău: am să ți-l umflu; 4. fig. a face pe mândru: se umflă în pene. [Lat. INFLARE]. verb tranzitiv umflà

UMFLÁ, úmflu, vb. I. 1. Tranz. A mări volumul unui obiect cu pereți elastici sau plianți, umplându-l cu aer sau cu alt fluid. ♦ Refl. (Despre cavități anatomice, mai ales despre stomac) A-și mări volumul (în urma mâncării excesive), producând o senzație de balonare. ◊ Expr. (Tranz.) A-l umfla pe cineva râsul (sau plânsul) sau (refl.) a se umfla de râs (sau plâns) = a nu-și putea stăpâni râsul (sau plânsul), a izbucni în râs (sau în plâns). A se umfla de somn (sau de dormit) = a se sătura de somn, a dormi foarte mult. ♦ Tranz. și refl. A (se) răsfira, a (se) înfoia. Vântul umflă pânzele. ◊ Expr. (Refl.) A se umfla în pene = a se îngâmfa, a se fuduli. 2. Refl. (Despre ape) A-și mări volumul, a crește depășind nivelul normal. ♦ (Despre lichide) A-și ridica nivelul prin fierbere. 3. Refl. (Despre obiecte de lemn) A-și mări volumul prin umezire. ◊ Tranz. Apa a umflat doagele. 4. Refl. (Despre piele, țesuturi, organe etc.) A se inflama, a se congestiona. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A ridica în mod exagerat prețul, suma, proporțiile etc. 6. Tranz. (Fam.) A înșfăca, a înhăța; a prinde, a lua. – Lat. inflare. verb tranzitiv umfla

a-i umfla (cuiva) botul expr. a lovi peste față (pe cineva). verb tranzitiv aiumfla

a i se umfla (cuiva) pipota expr. 1. a se înfuria. 2. a se fuduli. verb tranzitiv aiseumfla

a i se umfla gușa expr. (intl.) a consimți să mărturisească. verb tranzitiv aiseumflagușa

a se umfla în pene expr. a se lăuda, a se grozăvi. verb tranzitiv aseumflaînpene

a se umfla ca un curcan / ca un păun expr. a-și da importanță, a se grozăvi. verb tranzitiv aseumflacauncurcan