umezitór s. n., pl. umezitoáre substantiv neutru umezitor
UMEZITÓR, umezitoare, s. n. 1. Aparat de umezit hârtia prin stropire cu apă (pentru a o satina), în timpul procesului de fabricație. 2. (în sintagma) Umezitor de aer = aparat care pulverizează apă și umezește aerul adus prin conducte din exterior la o instalație industrială, unde este nevoie de aer condiționat cu un anumit grad de umiditate. – Umezi + suf. -tor. substantiv neutru umezitor
| umezitor substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | umezitor | umezitorul |
| plural | umezitoare | umezitoarele | |
| genitiv-dativ | singular | umezitor | umezitorului |
| plural | umezitoare | umezitoarelor | |