umerár (umeraș, piesă la îmbrăcăminte) (rar) s. n., pl. umeráre substantiv neutruumerar
umărár și -erár n., pl. e (după lat. humĕrale, un fel de manta militară. V. umeral. Cp. cu epolet). Vechĭ (Dos.). Un fel de pelerină (V. omofor). Azĭ. Cuĭer portativ (o scîndurică atîrnată orizontal pe care se întinde un surtuc ș. a.). substantiv neutruumărar
UMERÁR, umerare, s. n. (Rar) 1. Umeraș. 2. îmbrăcăminte de protecție fixată pe umerii celor care cară greutăți. 3. împletitură de lână, de melană etc. cu care își îmbracă umerii suferinzii de reumatism. [Var.: umărár s. n.] – Umăr + suf. -ar. substantiv neutruumerar
umerar substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | umerar | umerarul |
plural | umerare | umerarele | |
genitiv-dativ | singular | umerar | umerarului |
plural | umerare | umerarelor |