UMEGIÚNE, umegiuni, s. f. (Rar) Umezeală. – Din umed + suf. -iune. substantiv feminin umegiune
umegĭúne și -júne, V. umezeală. substantiv feminin umegĭune
umezeálă f., pl. elĭ. Apă (picăturĭ, abur) răspîndită pin [!] pămînt, pin zidurĭ, pin aer (igrasie [!]): umezeala aeruluĭ după ploaĭe se măsoară cu igrometru [!]. – Vechĭ și umegĭune, -june. Cp. cu putregĭune. substantiv feminin umezeală
| umegiune substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | umegiune | umegiunea |
| plural | umegiuni | umegiunile | |
| genitiv-dativ | singular | umegiuni | umegiunii |
| plural | umegiuni | umegiunilor | |