úmed (-dă), adj. – Jilav, neuscat. – Istr. umid. Lat. hūmĭdus (Pușcariu 1802; REW 4233), cf. it. umido. – Der. umedos, adj. (umed, jilav); umezi, vb. (a deveni sau a face să devină umed, a înmuia, a stropi); umezeală (var. umejune, umegiune), s. f. (umiditate). adjectivumed
úmed, -ă adj. (lat. húmidus, ûmĭdus). Care conține puțină apă, igrasios [!]: casele umede cauzează reumatizm [!], aer umed. Ochĭ umezĭ, ochĭ plinĭ de lacrămĭ [!]. V. ud, jilav, reavăn. adjectivumed
umed a. 1. care ține de natura apei; 2. îmbibat, încărcat cu aburi de apă: loc umed, aer umed. [Lat. HUMIDUS]. adjectivumed
ÚMED, -Ă, umezi, -de, adj. 1. Care a stat într-un lichid sau a fost acoperit sau stropit cu un lichid și nu s-a uscat încă; jilav; umezit. ♦ Igrasios. ♦ (Despre atmosferă, aer, mediu) încărcat cu vapori de apă. 2. (Despre ochi) Plin de lacrimi, înlăcrimat; p. ext. lucitor, strălucitor; galeș, duios. – Lat. humidus. adjectivumed
umed adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | 'umed | 'umedul | 'umedă | 'umeda |
plural | 'umezi | 'umezii | 'umede | 'umedele | |
genitiv-dativ | singular | 'umed | 'umedului | 'umede | 'umedei |
plural | 'umezi | 'umezilor | 'umede | 'umedelor |