UMECTÁT, -Ă, umectați, -te, adj. Umezit. – V. umecta. adjectivumectat
UMECTÁ vb. I. tr. (Med.) A umezi ușor (la suprafață). [P.i. -tez. / < fr. humecter, cf. lat. humectare]. verb tranzitivumecta
UMECTÁ vb. tr. (med.) a umezi ușor (la suprafață). (< fr. humecter, lat. humectare) verb tranzitivumecta
umectá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 umecteáză verb tranzitivumecta
UMECTÁ, umectez, vb. I. Tranz. (Livr.) A umezi ușor (și numai la suprafață). – Din fr. humecter, lat. humectare. verb tranzitivumecta
umectat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | umectat | umectatul | umectată | umectata |
plural | umectați | umectații | umectate | umectatele | |
genitiv-dativ | singular | umectat | umectatului | umectate | umectatei |
plural | umectați | umectaților | umectate | umectatelor |