UMECTÁRE s.f. Acțiunea de a umecta și rezultatul ei; umezire. [< umecta]. substantiv femininumectare
UMECTÁRE, umectări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a umecta și rezultatul ei. – V. umecta. substantiv femininumectare
UMECTÁ vb. I. tr. (Med.) A umezi ușor (la suprafață). [P.i. -tez. / < fr. humecter, cf. lat. humectare]. verb tranzitivumecta
UMECTÁ vb. tr. (med.) a umezi ușor (la suprafață). (< fr. humecter, lat. humectare) verb tranzitivumecta
umectá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 umecteáză verb tranzitivumecta
UMECTÁ, umectez, vb. I. Tranz. (Livr.) A umezi ușor (și numai la suprafață). – Din fr. humecter, lat. humectare. verb tranzitivumecta
umectare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | umectare | umectarea |
plural | umectări | umectările | |
genitiv-dativ | singular | umectări | umectării |
plural | umectări | umectărilor |